top of page

HOME

Concept by Nona Ciobanu and Paco Alfonsin with poems by Ana Blandiana

This is a family that blends daily gestures with the grand historical ones, since every one of us has been modeled by history. A family which can be ours, forced to live in a character-room.

It’s a condensed space, where people deplete their own existence and devour each other, while living and becoming, loving and hating, giving birth and dying. A family whose members are no strangers to human nature’s contradictory being, which places the thirst for power next to sacrifice and love. A mad family. Because we are and have become worse and worse. We repeat the same gestures and words, without paying attention to the important moments in our lives. We tick them off and sometimes we share the same table with Medeea, Ulysses, or Penelope, Zeus or Dionysus, without even knowing it. It’s true, that does not happen very often. We are trying to stay with this family, which keep reinventing itself after every storm generated sometimes by irreconcilable contradictions. We are trying to redefine ourselves inside this family, and find the meaning of the present day, alongside those forgotten contents of our love for each other, as in a voyage where we sail without moving a bit. 

Nona Ciobanu


img1.wallspic.com-water-graphics-black-window-monochrome_mode-3840x2400_alpha.png
img1.wallspic.com-water-graphics-black-window-monochrome_mode-3840x2400_alpha_03.png
stage_lights.jpg

NOTTARA Theatre

NOVEMBER 2016

directed by and music universe

NONA CIOBANU, PACO ALFONSIN

set design, videoprojection

PETER KOŠIR

costumes, light design

NONA CIOBANU, PETER KOŠIR

Galerie foto

Distribuție

father

ALEXANDRU REPAN

mama

CRENGUŢA HARITON

doughter

RALUCA GHEORGHIU

aunt

LILIANA GAVRILESCU

son

FLORIN MITITELU

doughter in law

OLGA BELA

Awards


Fragmente din presa

EuroPunkt

Casa noastră, Europa

„În ultima vreme se zice că au apărut noi forme de teatru, dintre care unuia i se spune non-verbal, adică fără vorbe. Nu e adevărat. Nu e nimic nou sub soare. La Epidaurus, pe vremea lui Eschil era cam la fel, în pieţele din Roma pe vremea Commediei dell’ Arte se întâmpla la fel.

De data asta propunem spectatorilor o poveste complicată: încercarea oamenilor, din mitologie, trecând prin antichitate, Ev Mediu şi Romantism, să construiască o Europă unită. Titlul sugerează o Europă care ar trebui să fie casa noastră. Oamenii au încercat mereu să facă acest lucru. De fiecare dată când au reuşit ceva, voinţa zeilor sau neîndemânarea muritorilor au făcut ca lucrurile să se dărâme şi Europa să se fărâmiţeze. Penultima încercare părea că izbutise. Este vorba despre Creştinism. Dar secularizarea gândirii contemporane a fărâmiţat-o din nou. A apărut, în fine, Bruxelles şi cînd părea  că totul e în ordine, a apărut cuvântul magic Exit. Deci, la ce să ne mai aşteptăm? La Euro Exit? Vom vedea”, declară actorul Alexandru Repan


Nebunia umanităţii nu-şi pierde actualitatea!

„O familie în care gesturile cotidiene se regăsesc alături de marile gesturi ale Istoriei, care ne-a construit aşa cum suntem astăzi. O familie, care poate fi a fiecăruia dintre noi, forţată să trăiască într-o cameră-personaj. Este vorba despre un spaţiu condensat, ai cărui membri îşi consumă existenţa şi se consumă unul pe celălalt, în venire şi devenire, iubire şi ură, naştere şi moarte. O familie în care natura contradictorie a fiinţei umane aşează dorinţa de putere alături de sacrificiu şi iubire. O familie nebună. Pentru că noi suntem, şi pentru că am devenit, din ce în ce mai ne-buni.

Repetăm aceleaşi gesturi sau cuvinte, fără să fim atenţi la momentele importante ale existenţei noastre. Le bifăm şi, uneori, stăm la masă cu Medeea, Ulise sau Penelopa, cu Zeus sau Dionisos, fără să avem habar. E adevărat, destul de rar. Încercăm să nu abandonăm familia asta, care se tot reinventează ciclic, după câte o furtună, din contradicţii ireconciliabile uneori. Încercăm să ne redefinim înlăuntrul ei, să găsim alături de sensul lui „acum”, acele sensuri pierdute, care ne aşează firesc în iubirea unuia faţă de celălalt, ca într-o călătorie în care velele fiecăruia ne forţează să navigăm pe loc”, explică regizorul Nona Ciobanu.


Fragmente din poemele de Ana Blandiana, incluse în spectacolul Acasă

…Dacă te-aş găsi.

Te-aş pune în pământ ca pe o sămânţă?

Te-aş hrăni ca pe-un animal domestic

Socotindu-ţi foloasele blănii şi ale cărnii,

Lânii şi laptelui?

Sau, m-aş lăsa eu devorată

Ca de o fiară?

Sau ca printr-o pădure

M-aş rătăci cu spaimă prin tine?

Ca într-o prăpastie m-aş lăsa să cad

bottom of page