Martina Mrhar Cititorii sloveni se întâlnesc cu romanul Maestrul și Margareta în adolescență, deoarece face parte din programa de liceu de zeci de ani. Care sunt amintirile dumneavoastră legate de prima lectură a romanului?

Nona Ciobanu Am citit Maestrul și Margareta când eram studentă și m-a fascinat această întrepătrundere în roman, a spectacolului politic, mitic/religios și a poveștii de dragoste. Umorul și satira cu care Bulgakov revelează cele mai îngrozitoare ipostaze ale naturii umane, râsul copleșitor, gogolian, le-am înțeles la adevărata lor dimensiune mult mai târziu, când am recitit de câteva ori romanul.  

Martina Mrhar Când ați decis să faceți o adaptare a romanului pentru un spectacol de teatru? Există o legătură cu teatrul sloven?

Nona Ciobanu Marko Bratus a văzut spectacolul Karamazovii la Teatrul Mic din București, a cărui adaptare și regie le semnez, și mi-a propus apoi o colaborare cu SNG Nova Gorica, pornind de la textul lui Bulgakov.

Martina Mrhar Odată cu decizia de a adapta un roman atât de complex și cu atât de multe fațete pentru un spectacol de teatru, probabil că a existat o uriașă provocare în felul în care ați făcut selecția materialului. Câtă libertate v-ați permis?

Nona Ciobanu Cred că trebuie să fii foarte atent la ideile în jurul cărora vrei să construiești dramatizarea unui text atât de polifonic și de paradoxal. Romanul are multe filtre, coduri și subtexte satirice, iar adaptarea pe care am făcut-o se concentrează pe întrebarea: ce iubim mai mult adevărul sau puterea? M-a interesat fantezia burlescă a lumii aflată între iubire şi ne-iubire, adevăr si minciună, libertate şi lipsa libertății. E importantă povestea de dragoste care transcende granițele timpului și spațiului. Ca și Faust, Margareta își vinde sufletul Diavolului pentru a-și salva iubitul, pe Maestru. Diavolul vine la Moscova, ”chemat” de romanul Maestrului, despre Jeshua și Pilat. Vine ca predicator al binelui, ca restaurator al adevărului și moralității, dezvăluind valorile superficiale ale elitei literare și teatrale, precum și slăbiciunile oamenilor obișnuiți: lăcomia, minciuna, ipocrizia. Răul, care apare în multe ipostaze în această lume a Moscovei, se poate traduce astăzi prin versatilitatea și precizia cu care se manipulează prin fake news, prin felul în care se fac astăzi experimentele de curățire a minții umane, și prin felul în care puterea economică o subordonează pe cea politică. Suntem foarte aproape de a înlocui iubirea, în lumea în care trăim, cu nevoia de a colecționa cât mai multe ‘emoticoane’. Iubirea Margaretei pentru Maestru e mântuitoare. Sacrificiul, curajul, compasiunea și iertarea sunt armele cu care Woland este învins. Care fac ca ființa umană să devină puternică în fața oricărei încercări de opresiune, de manipulare, din partea unui sistem de control. 

Martina Mrhar Alături de o puternică componentă autobiografică, romanul deschide o serie de întrebări universale, a căror întrebare centrală este relația dintre bine și rău. V-a preocupat această temă și în timpul punerii în scenă a dramatizării unui alt roman magnific rusesc, Frații Karamazov…

Nona Ciobanu Răul se propagă și crește rapid, binele nu se dezvăluie cu aceeași vigoare. Între ele se află liberul arbitru. Lumea acestor două romane e complexă, totală, o lume polifonică, în care sufletul omenesc e întors pe toate fețele, până la ultima consecință. Și Bulgakov, și Dostoievski sunt vizionari și aduc în textele lor, teme profund umane: iubirea, adevărul, minciuna, nevoia de transcendent. Personajele lor sunt paradoxale: atinse de Rău, au voluptatea prăbușirii în neant, și își asumă suferința ca o cale mântuitoare. (De)Căderea ființei umane, asumarea răului și sacrificiul le dă personajelor din Maestrul și Margareta, dar și celor din Frații Karamazov, șansa transformării lor spirituale. 

Cenzura și opresiunea stalinistă îl influențează profund pe Bulgakov în timp ce scrie acest roman. Arde prima versiune a lui, apoi îl rescrie și îl ascunde vreme de 12 ani, până la moartea sa, în 1940, care îl surprinde grav bolnav și orb, facând ultimile corecturi împreună cu soția sa, Yelena. Mai trec încă 26 de ani până când Yelena publică romanul, în 1966, într-o versiune cenzurată. ”Manuscrisele nu ard.” Marea literatură, arta, spune Bulgakov, nu poate fi distrusă. Ea supraviețuiește criticilor, cenzorilor și timpului său.

Martina Mrhar Nu există viciu uman mai teribil decât lașitatea. Acest idee leagă toate cele trei niveluri ale romanului - Yershalaim pe vremea împăratului Tiberiu, a lui Pilat și a lui Han Nasri (Iisus Hristos); Moscova în vremea lui Stalin și a Maestrului nerecunoscut (Mikhail Bulgakov) și fantezia din eternitatea lui Woland (Satana) și a noastră a tuturor. Spectatorul ar trebui să-și pună întrebarea despre frică și curaj în contextul situației socio-politice de astăzi.

Nona Ciobanu Există întotdeauna o parte de lumină în întunericul cel mai profund, după cum, lumina poate reflecta adeseori întunericul. Lașitatea cu care Pilat acceptă sentința la moarte a unui nevinovat, vine din dorința sa de putere și de păstrare a poziției sale politice. Dorința de a recupera greșeala făcută, prin omorârea lui Iuda, este de fapt, încercarea de a legitima crima ca act recuperator. Pilat nu putea iubi pe nimeni în afară de câinele său, nu putea avea încredere în nimeni, fiind înconjurat de trădători, lași, vânători de putere. Este eliberat de Maestru, este iertat, și se mântuie prin suferința vinovăției îndurate vreme de două mii de ani. La rîndul său, Maestrul este eliberat de suferința artistului care a avut curajul imens de a vorbi în romanul său despre frică și lașitate, despre adevăr și despre dorința de putere care desfigurează ființa umană. Însă acest curaj a avut și zone de umbră, de frică și de neâncredere iar asta a permis ostracizarea Maestrului de catre mecanismul politic căruia i se opunea. Artistul devine liber iertând și iertându-se, eliberându-și personajul, și pe sine, din captivitatea vinovăției. Frica Maestrului a permis îmbolnăvirea acestuia. 

Cred că astăzi, când suntem bombardați de mijloace de manipulare și de anihilare mult mai subtile și mai perverse, prin toate instrumentele media de care dispunem, e mult mai greu să ajungem la adevăr. Nu imposibil. Personajele din Maestrul și Margareta ne pot fi exemple și călăuze în a înțelege ce forță au valorile umane pe care le pierdem în acestă confruntare cu tentația și manipularea cibernetică de care suntem înconjurați.

Martina Mrhar Lucrați în teatru de peste trei decenii. S-a schimbat credința dumneavoastră în puterea artei de-a lungul anilor?

Nona Ciobanu Cred că teatrul poate aduce lumea cu faţa către ea, ne poate deschide către sinele nostru şi către ceilalţi. Mergem la teatru pentru că avem nevoie de comunicare, de înțelegerea sufletului omenesc, a lumii în care trăim. O înțelegere care are șansa să devină mai profundă, mai adevărată, pentru ca teatrul e direct, respiră, se petrece acum. Pentru mine, căutarea și poezia au fost întotdeauna importante în teatru. Şi cea a cuvântului, dar şi cea a imaginii, a sunetului, sau a expresiei corporale a actorului.

Martina Mrhar Creația vizuală pe care o elaborați împreună cu artistul vizual sloven Peter Košir, care este și partenerul dumneavoastră de viață, este foarte importantă în spectacolele pe care le faceți împreună. Cum a început această colaborare?

Nona Ciobanu Colaborarea noastră a început cu o instalație video, pe care am numit-o Șotron, după ce am făcut împreună o călătorie fabuloasă, în Siria, Iordania până în Sahara egipteană, aproape de granița libiană, vreme de trei luni, doar cu autobuzele arăbești. Am prezentat această instalație și la Ljubljana, și la București.

Apoi am lucrat împreună cu Peter în teatru, operă, site-specific, teatru de păpuși iar universul scenografic al spectacolelor noastre este ”viu”, uneori ca un personaj care rezonează, pulsează, vibrează, ca prelungire sau contrapunct a relațiilor și situațiilor din spectacol. 

Martina Mrhar Profesorul dumneavoastră a fost celebrul regizor Silviu Purcărete. Care credeți că este cel mai valoros lucru pe care vi l-a transmis?

Nona Ciobanu Plasticitatea vizuală și verbală, umorul și generozitatea în lucrul cu actorul au fost repere importante pentru mine și colegii mei. Îl prețuiesc enorm pe Silviu Purcărete după cum îl prețuiesc și pe celălalt fost profesor al meu, Dan Micu, unul din cei mai mari regizori pe care i-a avut România. 

Martina Mrhar Ați regizat mult și în afara României. Cum vedeți diferențele și intersecțiile dintre practicile teatrale atât de diverse?

Nona Ciobanu Am căutat teatrul destul de mult, și în afara scenei, ca apoi, să mă întorc, de fiecare dată, cu bucurie, la scenă. Mi se pare firesc să lucrez într-un teatru de stat din România, să semnez regia multimedia la un spectacol de operă, să fac un spectacol site specific într-o insulă pe malul Mediteranei, sau în jungla mayaşă din Mexic, un performance la un Muzeu de Artă Contemporană din SUA, o instalaţie video la Ljubljana, sau să pun în scenă la un teatru prestigios din San Diego. Cred în compoziţia sincretică a artei. Sunt importante întâlnirile, experienţele fondatoare, care te inspiră, te ajută să te redefinești, și să vezi lumea din noi perspective..

Martina Mrhar Sunteți și mamă. Draga voastră copilă, de doisprezece ani, vorbește perfect slovena. În ultimii ani, din cauza restricțiilor epidemiologice, au existat puține oportunități de a vizita Slovenia, veți putea petrece mai mult timp aici anul acesta?

Nona Ciobanu Copila noastră s-a bucurat din plin de vara aceasta, pe care a petrecut-o în Slovenia, cu familia și prietenii. A stat cu noi la unele repetiții și a făcut un pas înspre Bulgakov, prin întâlnirea frumoasă pe care a avut-o cu actorii și o parte din echipa teatrului din Nova Gorica.  

Primorske Novice, 21 Sept. 2022, Traducere de Rok Hajnšek