Nona Ciobanu Da, prezența are o legătură cu această conștientizare a „centrului” pe care îl caut. Prezența pe scenă rezultă din legătura pe care actorul o menține cu toate fenomenele care îl înconjoară. Dacă este „deconectat” în vreun fel și uită esența lucrurilor – aici mă refer la elementele de bază precum aerul, apa, focul și pământul – atunci nu va putea crea un personaj puternic. Prezența scenică iradiază în toate direcțiile și nu emană doar din situații sau conflicte de natură să dezvăluie personajul. Actorul trebuie uneori să iasă din contextul lucrului de pe scenă, pentru a fi pe deplin conștient de ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Josette Féral  Cum se traduce asta pe scenă? Deși este ceva foarte intim, specific fiecărui actor, cum se poate simți această prezență pe scenă, cum să explicăm că actorul „iradiază”, ca să folosim cuvintele tale?

NC Prezența este resimțită printr-o tensiune care are o calitate greu de descris. Aș explica asta printr-un exercițiu foarte simplu pe care l-am sugerat uneori actorilor: trebuie să parcurgă o distanță de doar doi metri, imaginându-și că traversează un întreg univers. Când fac asta, prezența lor iradiază într-un mod complet diferit, pentru că sunt „conectați” la ceva mult mai bogat.

JF Deci este spiritual.

NC Da.

JF Vedeți o legătură între această prezență și noțiunea de energie?

NC Tensiunea, inerentă prezenței, este strâns legată de energie, de conștiința „centrului” și de o anumită pregătire a actorului. Energia nu este psihologică. Este o conștientizare a corpului, a corpului fizic, a corpului spiritual și a corpului ca memorie, ascultarea propriilor gânduri... Cum s-ar putea evoca un peisaj, o hartă a lumii pe scenă? Pentru a face acest lucru, actorul trebuie să lucreze cu energia, să-și asculte simțurile. Această activitate energetică diferă de la persoană la persoană, dar cred că elementele de bază sunt similare pentru toată lumea, într-un fel. Diferă doar calitatea pregătirii.

JF Energia și prezența pot fi predate, transmise actorului?

NC Când faci teatru, lucrezi cu energie, dar nu știu în ce măsură acest lucru poate fi predat. Cred că putem să dezvoltăm această energie, să găsim niște repere și, de aici, să ne descoperim propriul drum. Cred că este important să ai un ghid în căutările tale. Acest ghid poate fi o carte sau o întâlnire importantă.

În plus, cred că putem transmite capacitatea de a fi prezenți, făcându-ne timp să lucrăm în această direcție cu un grup de actori și având așteptări precise. Ar trebui păstrate doar reperele esențiale. A face teatru înseamnă a crea timpul necesar pentru a fi prezent. Dacă putem crea acest timp, cu energia și tensiunea pe care o implică, atunci putem crea un spațiu. Tensiunea acesta nu poate fi descrisă dar, paradoxal, este cea mai mare calitate a unui actor. Dacă actorul nu se antrenează pentru a crea această tensiune, nu va putea fi viu pe scenă.

[...] Am văzut de multe ori spectacole foarte bune, care au fost doar demonstrații impecabile din care lipsea esențialul: prezența actorului. În această prezență stă miracolul teatrului și esența lui. Dacă nu există asta, atunci nu există cu adevărat nici un teatru. 

P.139-140